Moon was full, the stars were just right, and the dress was tight...

Obişnuiam sӑ injur florile. Pe toate.
Acum le rup din rӑdӑcini. Privindu-le suferinţa
în timp ce se ofilesc de sufletul ce-l vӑd greţos.
Iartӑ-mi greşelile din naştere.
A doua zi a plouat cu florile ofilite şi m-a orbit…

Parcӑ au trecut anii voluntar de atunci,
Şi mi-au rӑmas în mine genunchii delicaţi ai unei flori.
Atunci când am rupt-o, am avut grijӑ sӑ îi secerez o arterӑ.
Ah…ce petale zgomotoase avea.

Nu mai rup flori indiferente. Mormântul de somn e plin de petale.
Ultima visare.
Am aflat cӑ era monument de inimi. Floarea.
Vreau sӑ-mi disparӑ genunchii ei,
Iartӑ-mi greşelile. Ai murit în mare.
Am oprit soarele. Normal cӑ n-ai putut fotosintetiza…

Oare când voi afla cӑ floarea şi-a acoperit,
Genunchii delicaţi cu o fustӑ diferitӑ ?

Pielea-i anunţa plecarea cӑtre infinit...

Mi-am dat seama cӑ…n-am nevoie de mâini,
Ca sӑ-ţi pӑstrez inima. Ca sӑ-ţi cuprind sunetele.
Cӑ oricum vei pleca fӑrӑ mine.
Iar eu te voi aştepta la sfârşitul lui…

Mi-am pierdut visele printr-un buzunar rupt,
Şi e o supernovӑ în spaţiul nostru, plin de catalizatori.
……………………………………………………………………………….
Aleargӑ prin crematoriu cӑutând un trecut pierdut…
Tragic, nu gӑseşte decât timp sinucigaş,
Şi e frumoasӑ când plânge ascuns la festin,
Apoi, încet, renunţӑ la cavoul de nӑmol,
Ca şi cum îi arde sufletul. devenind alergic la trup,
De parcӑ nevroza nu o mai ajunge din urmӑ.

Mergea amplificat pe straturi de alge moarte,
Şi arunca ochi murdari în parapeţi.
Gândea câteodatӑ în straturi de fantasme,
Erotic înger cu zâmbet de pӑmânt.
Te-am cunoscut anacronic, în viaţӑ de pardesiu…

O astfel de fatӑ iubesc eu…

Carene...

Când se va opri geografia neuronilor ?
Iar barca va înceta a pluti pe stânci.
Ce cabluri de ceaţӑ mai leagӑ Dumnezeul de flori ?
Parcӑ azi m-am distrus în vӑi şi lunci.
Saga trebuie sӑ arunce cu pietre ?
Valuri de fantasme fariseice vor tot
De parcӑ sunt doar gândurile mele…
Iar tu treci prin suflet catartic ca un joc.
Rebeliune din id devastat de lume,
Trebuie sӑ mӑ ascund ? În mine ?
Eşti veritabil nebun şi ce glume…
Kilotone de cocainӑ îmi trebuie…

Despre mine si un P.S.

Azi mӑ las de voi, caricaturi nebune.
Azi, fac pauzӑ de la creier şi el de mine.
Azi, opresc bulgӑrele de douӑ tone înainte.
Odatӑ cu timpul.
Azi, mӑ pӑrӑsesc pentru mine. Azi, opresc, nu doar bulgӑrele.
Opresc totul. Atomi singuratici ce vor claca.
Azi, o sӑ fiu prietenul lui “ 1 “, cӑci pare foarte singur.
Azi, prefer sӑ nu aud frecvenţe normale.
Nu mӑ înţelege greşit. NU vreau sӑ mӑ pierd.
Vreau sӑ mӑ regӑsesc în tot ce e crud şi tomnatic.
Azi…nu îmi termin timpul, îmi termin sentinţa.
Condamnat la moarte, mi-am terminat-o.

Simt cӑ am pierdut totul, prin “Eu”.
Azi, descopӑr adevӑrul ce mӑ va interzice în Rai.
Azi, şterg ID-urile false.
De azi, am ales condiţia “ a fi “.
“ A nu fi “ mӑ limiteazӑ.
Azi, opresc bulgӑrele de douӑ tone înainte.
Nu mai conteazӑ dacӑ a trecut sau nu prin mine şi m-a distrus.
Nu mi-e fricӑ în a-l opri, exact ca o melodie ce te ucide ca un asasin.

Şi nu, nu am terminat. Dӑ-te-n pulӑ dacӑ te-ai plictisit.
Azi, rӑscrucea a dispӑrut în corul de îngeri morţi
De atâta simplitate acutӑ întinsӑ ca un racordaj de rachetӑ.
Pentru mai bine sau mai rӑu, somnul e supraapreciat.
Azi, vremea nu va mai lӑsa îngerii sӑ intre în putrefacţie.
AZI, îi ingropӑm în ploi de acid nevrozat, eu cu mine.

Azi, scoatem armele şi scuturile.
Azi, nu rostim cuvinte dulci.
Azi, în etern umplut de tango graţios…

P.S. poetic: În data de 02.10.2010, ora 22:30 îţi voi spune de ce
De ce vei reuşi, de ce ai noroc, de ce exist ( sunӑ prea uman “sunt” ) cu tine.

Daca nu...

Tu, poţi sӑ-i spui iubire, eu îi spun atentat terorist,
La adresa inimii tale în culoare plinӑ de ametist.
Din nou tu, îi spui zâmbet ucis de ani flӑmânzi,
Eu, îl numesc neuitarea tragic a oamenilor obtuzi.
Tu, o numeşti privire a unor ochi mari şi maronii,
Eu, o numesc pierderea patologicӑ a Tinelui în nebunii.
Tu, ai putea sӑ o numeşti feareastrӑ.
Eu spun doar cӑ e verde şi seamӑnӑ cu alabastrul.
Tu, spui cӑ au densitatea buzelor exactӑ,
Eu, spun cӑ una e mai mare şi cӑ iartӑ.
Tu, vezi drumul ca un mare eşec şi gropi morbide,
Eu, te invit sӑ te uiţi spre cer la stele urâte.
Noi, spunem cӑ dacӑ nu…inversӑm rolurile ?