"Domnule, esti un dobitoc, cu tot geniul tau."

În pajişti am vorbit cu Timpul, ştiam, m-a amӑgit.
Cӑ va veni firul de iarbӑ şi va aduce damnare...
Am vizitat grӑdini iarna, n-am înţeles de ce.
Ne-am ascuns în lovituri de paradis, şi n-am ţipat…tare.
Am fost un spectator bun, recunoaşte !
M-am gândit sӑ...intervin şi eu în piesӑ.
Am intrat, sӑ descopӑr cӑ se juca poker pe recviemuri.
Jucam cu Destinul, Moartea şi cu Diavolul.
A fost interesant, cӑci am întretӑiat vara cu iarna...
"Bine, ce facem acum ?", i-am intrebat faustian.
"Eu, ca întotdeauna, îi vreau sufletul", spuse Diavolul, albastru de metil.
"N-am de unde domnle, s-a dus, a fost de mult învins"
"Eu îi vreau viaţa", spuse Moartea în negru anulatӑ.
"Ţi se pare cӑ sunt muritor cât pot sӑ iubesc ? Moarte proastӑ".
"Nu ermetizӑm nimic aşa", spuse Destinul îmbufnat...
"Eu propun sӑ-l condamnam la iubirea imposibilului.
Da, pe ea. Gânduri de rabii, ochi de uragan, şi sӑrut de corӑbii."
"Nu...vӑ rog, orice dar nu asta !", i-am îndurat cu gândul la teritorii,
"Cupidon, fӑ-ţi treaba, oridinar nenorocit!", poruncirӑ toţi.
....................................................................................
"-Hei, mӑ cheamӑ..."
"-Am sӑrut de corӑbii..."

Your war was killing me, paranoid...

În mine sunt mai singur decât apa, în tine sunt mai singur decât noi,
Iar pe margini trasate grosier de spaţiul gol, noroiul creeazӑ ploi.
Rӑzboiul tӑu de boli îmi mӑnâncӑ încet, încet, zidul de ruginӑ,
Îl transformӑ în culori şi bucӑţi de aur fosil într-o minӑ de sticlӑ
Am creierul stricat de timp, de muzica din gene trifazice pe alee
Noaptea, laitmotiv de asociere a neonului cu nebunele stele
Când ziua nu va veni, poate mâine, poate azi, dar ieri ?
Când tu vei filtra digital sistemul binar de flori şi meri
Degeaba minţi, plinӑ de perfecţiunea glonţului din tâmplӑ
Ce-mi creeazӑ o crizӑ de catalepsie frumoasӑ şi vidӑ
Şi îţi spun “Nu mӑ îngropa, aud tot ce simţi in anotimp
Mӑ voi trezi singur din fericire, din ceea ce-ti resimt”...
Eşti perfectӑ. La fel ca eu…