Atomul vs Iubirea ( febrӑ tifoidӑ )

Iubirea: Ce plan malefic. V-am infectat pe toţi cu mine ! Nu are nimeni scӑpare. Aveţi minţile desecretizate, uzate şi murdare cu mine. Nu vezi ? Atom nesemnificativ, fata aceea e Ea !
Tu trebuie sӑ o iubeşti. Sunt perfecta boala infectioasa, vӑ controlez pe toţi în derogarea sufletului, spre suferinţӑ. Tu de ce eşti singurul care nu e infectat ?!
Viaţa mi-e complice şi moartea inamic. Cine eşti TU, sӑ fii imun la mine ?
Greşalӑ a naturii nebune !


Atomul: Eu…sunt doar purtӑtor…

Malformaţii sociale: dragostea

Aspir lacrimi nefardate de noapte,
În vise de stele muribânde de plastic.
Oare am reper în valvele tale de tranşee ?

A pornit plecarea ca un octogenar spre infern.
Iar ce era sus acum pӑleşte de comparaţii umane,
Timpul şi-a urmat calea trasӑ de caii nebuni în etern.
Oare când îl vom învinge ? Atât de calde şi de rare…

Construiesc drumuri cu pietre din inima mea.
Poate într-o zi va face şi altceva…
Decât sӑ pompeze sânge uscat din altar…

În final, rӑmânem singuri, cu amintiri din carne,
Ascunşi în cei pe care i-am crezut cu aripi,
Ascunşi mai mult de noi şi în mâini arme.
A renunţat Luna la Soare…?