Atomul: partea I

Ce mare mincinoasӑ.. Mi-a promis valuri arse de timp şi mi-a dat fructe de pӑdure. Mi-a spus cӑ voi respira un recif de corali in gheţari albi şi acum..mӑnânc zodii imposibile, trasate de stele învecinate cu delfinii din aceeaşi mare. Apropo de stele. De când sunt atât de urât colorate ? Dar..ce miros au..ca o ploaie de pini într-o primavarӑ de pe Marte..sau..Venus ? Şi tu. Tu..eşti culmea! Cu adevӑrat un uragan de scoici încununate de grija timpului pierdut. Adicӑ, nu merge aşa. Când vreau sa te ating, tu mӑ pârӑşti la Soarele acela pleoştit ? Stii ce aiurea e sӑ te certe Soarele ? Şi, mai ales, ştii tu... ӑӑӑӑӑӑm, atunci când am vrut sӑ te sӑrut, ţi-ai dat foc la buze ca sӑ mӑ îngheţi. Iar acum...nu pot decât sӑ sӑrut zӑpada în iunie. Tii minte când am vrut sӑ ieşim la o întâlnire ? Da,da, pregӑtisem totul, perfect si  anaerob ! Te-am aşteptat 10000 ani în faţa uşii, ca sӑ îmi rӑspundӑ o coajӑ de portocalӑ. Mi-a spus cӑ ochii meu arşi ca cenuşa unui Pheonix, nu vӑd nevӑzutul şi tu ai fi vrut sӑ ne uitӑm la molecule de argint seara! Ce sӑ mai zic ? M-am suparat, i-am spus coajei cӑ...ARE CELULITA! Şi i-am scos limba şi am plecat. Pe drum te-am vӑzut cu cineva de mânӑ. V-am dezatomizat pe amândoi, doar am fost la salӑ timp de 4 miliarde de ani! Şi acum ce fac ? Aud cum vӑ ciocniţi unul de altul, neştiind încotro vӑ indreptaţi. Mӑcar am spaţiul meu, între galaxii uimitor de proaste. Şi urâte. Ce stele urâte ! Dar mӑcar miros frumos.. Mai sunt miliarde de miliarde de atoame şi atoama ta, A TA, s-a dus cu altul.. Oare dacӑ mӑ despart în douӑ, ce se întâmplӑ ? E grea viaţa de atom...   

Vreau…Vreau sӑ fiu foton...