27.05.2010

The beginning: The rape of Persephone


    Negrul cailor ne nechezeau pӑlea în comparaţie cu întunericul ce era el. Tot balul era pregӑtit. De la masca ce o va purta, la sabia de aramӑ ce va invada suprafaţa strâmbӑ a câmpului. Trӑsura de rӑzboi, încununatӑ cu cei patru cai, era gata de evadarea din infernul sufletelor ce n-au putut fi salvate. Porneşte pe Drumul Mort, din care niciun muritor nu se va întoarce. Cӑci pânӑ la urmӑ, toţi ajung la el…
                Frumuseţea ei cuprindea câmpul sublim de flori, iar Nimfele îi pӑzeau puritatea de libelulӑ. Când ea se apleca graţios sӑ culeagӑ roadele Gaiei, ochii ei de insolaţie înfloreau macii, iar respiraţia ei amorţea mijlocul universului. Cӑci orice muritor i-ar fi distrus chipul cu sӑrutul lui perfect şi strâmb.
                În timp ce se apleca pentru a culege o narcisa plina de timp ce pentru ea nu însemna decât o artӑ, o scrutare a destinului reflectat în petale, un sunet ce striga sfârşitul lumii veni împreunӑ cu sufletele lovite ce încercau sӑ scape din groapa infinitӑ ce se deschise din rӑdӑcinile de capcanӑ. Trasura, într-un fulger, ajunse la fatӑ, care îl privi pe Etern în ochi. Pӑrul de primӑvarӑ a Persephonei fluturӑ în negrul ce cuprinse câmpul care abia respira în prezenţa lui.
                “-Nu te vreau. Eşti pӑstrӑtorul urâtului, iar vocea ta îmi omoarӑ ce nu poate fi omorât”.
                “-Persephona, tu eşti a mea. Vei deveni soţia mea pentru eternitate. Iar tu, Hyperion. Ochii tӑi n-au vӑzut nimic ! Cӑci lumina ta va muri dacӑ glasul tau va arunca trӑdӑri”.
                Dintr-o mişcare, ea se afla în trasurӑ, obligatӑ sӑ îl iubeascӑ. Groapa se închise, iar lumina tunelului se auzea doar. Infernul anunţa condamnarea Persephonei la iubire. Şi aşa începe totul…
               

Un comentariu: