11.07.2010

Apropierea

Sӑ-ţi înghiţi durerea ca o stea în colapsul final,
Impӑrţind gramofoane urzicilor ce usturӑ sufletul,
Pe un pod ne-am iubit, cӑlӑuziţi de steaguri moarte,
Aleşi de ochi înnoptând ca delfini arşi pe plaje.

Şi în dezicii mi-am blocat venele arzânde,
În lumini refractare-ale indiferenţei.

În infuzii de ceai se va termina aceastӑ boalӑ cruntӑ,
Pe zece cӑrӑri mi-am pierdut opt suflete.

Au rugitit cӑ sângele lui Iisus, pe crucea demenţiei.
Spre cӑi mai gri voi ţine sӑ-mi înlemnez paşii,
Dar vor fi beţi de la alcoolul prea moale,
Din recviem nu mai vreau sӑ ma ridic
Cӑci nu voi avea unde…aştepta,
Dumnezeu va vrea sӑ-mi înclin palmele necrozate,
Mucegӑite vor fi, baladӑ de îngeri,
În sus, dupӑ nori, va fi spaţiul de nimic,
Tot ce mi-ai promis voi avea în singurӑtate.

Iar Dumnezeu…mort…de eşec labil,
Ca fiinţele create în zile limitate.

Am ales calea rezonatoare de bӑtӑi,
Parcӑ ieri, parcӑ azi eram şi-acum nu.
Ferecat, ca un front de luptӑ vulgar,
M-am condamnat…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu