Atomul nostru…veşnic în cӑutare.
Atomul ca zmeu de ani ucis în zare.
Atomul de condiţia artei poetice,
Atomul ajuns pe culmea visului,
Lovit în parapetul vieţii.
Atomul, instabil acum în soare.
Atomul…mort, de umbre vulgare.
Postări
Antoine et Antoinette
Acum 2 luni
atomul care vă are cugetând,sprijiniţi unul de altul,ca să vă simţiţi căldura inimilor în trupuri.
RăspundețiȘtergereImi place cum scrii, dar aici ai dat-o total in bara, pierzand esenta, partea de mijloc si restul. Atomul e un atom si nimic mai mult.
RăspundețiȘtergereatomul vă are,pentru asta l-ai creat.
RăspundețiȘtergereNu, atomul e partea umana din mine. E failibilul cu potential de infinit ce tinde spre asta, dar e limitat de atoama, de sentimentul asta. Nu e niciun "ne".
RăspundețiȘtergerevezi?nu e un atom oarecare.
RăspundețiȘtergereNu stiu de ce mai vorbim despre el. Nu vezi ca s-a sinucis ?
RăspundețiȘtergere