"Domnule, esti un dobitoc, cu tot geniul tau."

În pajişti am vorbit cu Timpul, ştiam, m-a amӑgit.
Cӑ va veni firul de iarbӑ şi va aduce damnare...
Am vizitat grӑdini iarna, n-am înţeles de ce.
Ne-am ascuns în lovituri de paradis, şi n-am ţipat…tare.
Am fost un spectator bun, recunoaşte !
M-am gândit sӑ...intervin şi eu în piesӑ.
Am intrat, sӑ descopӑr cӑ se juca poker pe recviemuri.
Jucam cu Destinul, Moartea şi cu Diavolul.
A fost interesant, cӑci am întretӑiat vara cu iarna...
"Bine, ce facem acum ?", i-am intrebat faustian.
"Eu, ca întotdeauna, îi vreau sufletul", spuse Diavolul, albastru de metil.
"N-am de unde domnle, s-a dus, a fost de mult învins"
"Eu îi vreau viaţa", spuse Moartea în negru anulatӑ.
"Ţi se pare cӑ sunt muritor cât pot sӑ iubesc ? Moarte proastӑ".
"Nu ermetizӑm nimic aşa", spuse Destinul îmbufnat...
"Eu propun sӑ-l condamnam la iubirea imposibilului.
Da, pe ea. Gânduri de rabii, ochi de uragan, şi sӑrut de corӑbii."
"Nu...vӑ rog, orice dar nu asta !", i-am îndurat cu gândul la teritorii,
"Cupidon, fӑ-ţi treaba, oridinar nenorocit!", poruncirӑ toţi.
....................................................................................
"-Hei, mӑ cheamӑ..."
"-Am sӑrut de corӑbii..."